Astazi a consultat-o pe Gabriela ultimul dintre medicii care au ceva de spus in cazul ei, iar maine se vor intruni cu totii pentru a stabili strategia exacta. E linistita sufleteste, nu ii e teama de ce va urma, poate doar un pic de durerea de dupa operatie. Crede totusi ca va fi mai usor decat dupa biopsie.
Clinica Anadolu nu seamana cu nimic din Romania. Oamenii sunt foarte deschisi, zambitori, saritori. Medicii lucreaza in echipa si toate deciziile le iau impreuna. Sunt multi translatori in romana, de unde a tras concluzia ca vin destul de multi romani aici. Gabriela imi spunea ca a observat ca folosesc cam tot atatea cuvinte cate foloseste si ea, de unde a inteles ca nu prescurteaza, nu fac rezumate, ci chiar spun tot ceea ce spune si ea. Este foarte multumita de ei.
Cosmin mi-a zis ca e o clinica foarte buna, au mare incredere in medicii de aici. Si cea mai mare incredere o au in Dumnezeu care lucreaza prin ei.
Astazi au intalnit mai multi romani la clinica, cazuri ce li se par cu mult mai grele: cancere cu metastaze, tumori pe creier, anevrisme cerebrale. E un baiat de 27 de ani a carei operatie nu a reusit in Romania, a venit aici intr-o stare foarte grava, cu salvarea. E la terapie intensiva de atunci, a fost operat pe creier, dar progresele sunt vizibile: a inceput sa vorbeasca, sa comunice cu mama lui. S-au mai imprietenit cu o familie din Constanta, sotia are cancer de colon cu metastaze pulmonare. Dupa chimioterapie in tara nu i-a scazut deloc tumora, asa ca au venit aici.
Si povestea Gabi: printre oamenii acestia veniti in urgenta, cu bani imprumutati, fara sprijin de niciunde, se simte ca o rasfata, are un drum lung, dar are prieteni, are atatia oameni care au sustinut-o si au incurajat-o. Nu e singura. Si ii multumeste lui Dumnezeu pentru asta si bineinteles voua care i-ati dat aceasta sansa la viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu