Ma consider un om obisnuit. Nascuta si crescuta in Bucuresti, dar cu parinti iubitori de natura si drumetii, am ajuns sa termin Facultatea de Management iubind mult tot ceea ce ne inconjoara si dorindu-mi de la viata tot atata dragoste pe cat ii ofeream.
Si s-a intamplat. Dumnezeu mi-a facut cel mai mare dar: m-a ajutat sa-L cunosc si sa-I pot fi aproape.
De aici incepe cu adevarat viata mea.
M-am rugat pentru o familie si am primit mai multe. In primul rand comunitatea Bisericii Sfantul Nicolae, apoi pe sotul meu, apoi copiii. Tin minte si acum cat de bucurosi dar si putin speriati am fost cand am aflat ca vom avea gemeni. Spuneam la toata lumea ca nu vom sti niciodata ce inseamna sa ai un copil.....pentru ca vom avea doi deodata J.
De atunci au fost si bucurii, dar si incercari. Inca suntem impreuna si le privim in fata.
Persoanele din jur ma considera o persoana bucuroasa si optimista. Ele nu stiu, dar am si eu zile proaste, in care totul mi se pare greu de dus si in care ma plang. Dar trece...Asa ca, in incheiere, nu voi pierde ocazia sa spun „secretul”: ma numesc Gabriela. Inseamna „puterea lui Dumnezeu”. Dupa cum va spuneam, eu insami nu fac prea mult.....
Doamne ajuta, Gabi!
RăspundețiȘtergereDin cuvintele tale razbate nadejdea, in ciuda suferintei fizice. Dumnezeu sa te intareasca pentru a trece cu bine aceasta incercare!