Parastasul de 40 de zile

Hristos a inviat!

Sambata viitoare, 17 mai, vom face parastasul de 40 de zile pentru Gabriela, la biserica Sfantul Nicolae de la Universitate (Biserica Rusa). Va asteptam cu drag pe cei care doriti si puteti sa participati.

Cosmin

Multumesc

Imi vine foarte greu sa scriu ceva, dar simt nevoia sa multumesc. Sa va multumesc tuturor, celor stiuti si nestiuti!

Toti care au participat la acest ultim si dureros eveniment, mi-au spus ca pot sa le cer ajutorul oricand si cu orice. Dar nu pot sa cer nimic.  Nu imi sta in fire. Imi este greu. Abia indraznesc si la prietenii cei mai apropiati. Si totusi, Dumnzeu a avut grija si am primit atat de mult.

Deci, va multumesc tuturor, si in afara de a va ruga in continuare si pentru mine, nu pot cere mai mult. Si cum as putea. Mi-ati daruit inca aproape 3 ani in plus de viata, de bucurie cu persoana pe care am iubit-o cel mai mult in lumea aceasta.

Voi ramane ramene vesnic recunoscator.

Cosmin

P.S.  Ii rog pe toti cei care au fost alaturi de noi pana acum sa nu mai faca donatii in conturile umanitare postate, pt ca sunt pe numele Gabrielei si trebuie de acum  inchise. Daca ar mai exista solicitari de ajutor pentru copii, ramane in continuare deschis contul de Paypal si linkul afferent. 

O scrisoare nescrisa

Povestile incep cu a fost odata ca niciodata...a noastra incepe cu Scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui. Dar de fapt nu este o poveste ci o scrisoare poveste. Scrisoarea Gabrielei si povestea prietenilor despre Gabriela. Scrisoarea pe care Gabriela si-a dorit sa o scrie celor iubiti ai sai dar pe care nu a reusit sa o scrie pentru ca „nu sunt pregatita sa o scriu, daca o scriu ma voi gandi ca gata s-a incheiat”. Nu mai avea putere sa o scrie dar vroia sa o dicteze dar nici pentru asta nu a gasit suficienta tarie cu doua zile inainte sa plece la spital. Spitalul din care nu mai avea sa se intoarca  niciodata in casa ei pamanteasca pentru ca a plecat direct in casa ei Cereasca.

Nu o inspirase Lynette sa scrie scrisori pentru iubitii ei baieti, desi cartea aceasta a inspirat-o si a sprijinit-o in ultimile zile inainte de spital, se gandise chiar inainte sa primeasca cartea Mostenirea lui Lynette sa le lase copilasilor ei scrisori testament, pentru fiecare in parte, pentru clipele in care mami nu va mai fi langa ei aici pe pamant dar le va veghea somnul de acolo din Cer.

Matei, Luca si Ioan nu vor avea scrisori din partea mamei lor dar ori de cate ori vor intalni oameni care au cunoscut-o si iubit-o pe Gabriela vor auzi o multime de istorioare despre femeia speciala care a fost mama lor.

Vroia sa le spuna cat de mandra era de ei mai ales atunci cand, asemenea tatalui lor, isi purtau cu demnitate si cu aer de mici barbatei  toaletele elegante din care nu lipseau cravatele si camasile, cum din creaturile mici si negre trase la indigo de la maternitate s-au transformat, in ultimii trei ani de la depistarea bolii, in doi barbatei frumosi si sfatosi, si intr-un ingeras candid si sfios. Vroia sa le mai spuna ca ii pare rau ca nu le va putea saruta ranile atunci cand se vor rani, ca nu-i va putea imbarbata inaintea primelor examene scolare, ca nu va impartasi cu ei emotia absolvirii si a primei intalniri sau privirea critica de soacra cu trei nurori cand ii vor prezenta alesele inimilor, sau ca nu le va putea decora tortul miresei, asa cum numai ea stia (putin dintre dvs stiti ca, Gabriela era o artista in producerea de torturi cu decoratiuni variate din martipan, lucra la decorarea unui tort cate 3-4 zile si in final rezultatul era de invidiat si de catre cel mai bun cofetar), ca nu le va mai, nu le va, nu le va....

Dar ca le va mangaia fruntea cu razele lunii atunci cand vor adormi, ca isi va trimite rugaciunile de mama pentru ei direct la picioarele Tatalui Ceresc, ca se va ascunde in forma umbrelor lor si va tremura impreuna cu ei in bancute la examene, ca va incerca sa le sopteasca prin glasul Ingerului ce e bine si ce e rau in viata, ce e frumos si drept si mai ales ca ii va astepta la capatul drumului pamantesc la ceasul cand Bunul Dumnezeu il va randui pentru fiecare dintre ei.

Iar baiatului pe care Bunul Dumnezeu i l-a randuit sa-i fie sot vroia sa-i spuna ca ii pare rau ca nu a reusit sa fie o sotie mai buna, ca ii pare rau de toate incapatanarile si de gura ei mare si ca-i pare rau ca nu va mai avea timp sa-i mai daruiasca si un al patrulea copil.

Cand l-a vazut prima oara pe bebelusul  Dimitrie si-a exprimat dorinta dar in acelasi timp si durerea nerostita de a mai avea un bebelus... Si vroia la fiecare vizita sa-l tina in bratele ei slabite de boala pe bebe desi asta insemna dureri suplimentare si chiar in plina durere fata i se transforma intr-o gingasie si bucurie fara margini. Era o bucurie ca o adiere de vant, delicata si frumoasa pentru ca asa devenise Gabriela in ultimele saptamani: delicata si frumoasa.

Acceptase provocarea de a se transforma pana in toamna intr-o sotie si mama nu perfecta dar buna, nu pentru ca nu ar fi fost dar pentru ca nu se credea. Si mai acceptase si provocarea de a lupta impotriva bolii marcand fiecare luna de triumf cu un tort la care sa mai adaugam cate o lumanare. Au fost numai doua torturi, maine ar fi trebuit sa fie cel de-al treilea tort dar timpul a inghetat la cifra 2. Si ca un facut la tortul doi au fost prezenti si parintii slujitori care in fiecare saptamana in ultimele trei luni ii faceau maslu si sora si mama si sampania si artificiile. A fost o aniversare deosebita pentru ca in mod nestiut era ultima aniversare si iesirea din scena s-a facut spumos si frumos pentru ca asa era Gabriela in zilele ei bune, ca o spuma.

Si mai vroia ceva Gabriela: sa-i spuna si  mamei cat o iubea de mult, sa-i sarute mana maicutei si sa-i ceara sa o ierte pentru clipele in care o suparase  si sa-i spuna ca-i intelege durerea de mama careia ii moare fiica pentru ca isi intelege propria durere de mama care isi paraseste fiii. Si mai vroia sa-i spuna ca o admira pentru taria pe care a aratat-o in momentele dificile.

Si vroia sa-i sarute si tatei fruntea si sa-i spuna ca chiar si asa il iubeste.

Si surioarei ei sa-i spuna ca nu a stiut niciodata ca dragostea de sora poate sa fie asa de jertfelnica cum a dovedit-o Mihaela in anii de boala dar mai ales in ultimele luni si sa o ierte ca nu ii poate decora tortul miresei dar sa stie ca va fi alaturi de ea in toate momentele grele cand o va insoti cu rugaciunea.

Si vroia sa-i ceara iertare si Pr. Tudor ca s-a suparat pe el cand a pus-o in fata realitatii mortii inevitabile si voua tuturor celor care o iubiti si pe care poate intr-un moment de neatentie v-a ranit in vreun fel.

Si mai vrea s-o iertati pentru ca inainte de boala credea ca lumea nu o iubeste pentru ca „vorbea mult si fara rost” si ca era foarte nepopulara  dar cand v-a simtit rugaciunile si dragostea revarsand din causul inimilor voastre pentru ea, a ramas fara grai pentru ca ii dovedeati exact contrariul despre ceea ce credeati si gandeati voi despre ea.

Imi spunea intr-o zi in care ii povesteam despre o doamna care se stinsese foarte rapid in urma unui cancer pancreatic si care nu avea nici parinti, nici sot,  nici copii: mi-ar fi mult mai usor sa plec daca as fi singura. Cand stau aici singura (se referea  la camera ei) si ma gandesc la moarte nu mi-e greu dar cand intra pe usa copiii si Cosmin se rupe totul in mine. Cosmin ma iubeste enorm si nici nu vreau sa ma gandesc la cat de mult va suferi...”

De aceea a  fost sfatuita de un Avva care se ruga mult pentru ea, desi nu o cunoscuse direct niciodata dar se cunoscusera in duh de rugaciune, sa nu se mai gandeasca la nimic in afara de dragostea lui Hristos, sa se concentrese pe marea iubire a lui Hristos. Si acelasi parinte i-a mai transmis prin mesager: sa-i spui ca poate chiar daca nu-si da seama a primit mari daruri duhovnicesti. Cand i-am spus a raspuns”: cine nu-si da seama? Bineinteles ca imi dau seama”. Si asta era in ultimele zile la spital.

Si la rugamintea de a promite ca vom mai face multe torturi mi-a raspuns: „eu iti promit ca voi face tot ce depinde de mine dar nu depinde numai de mine”

Si s-a tinut de promisiune caci asistentele imi spuneau: nu am vazut niciodata pana acum pe cineva care are dureri asa de mari si care sa nu-si doreasca sa moara din cauza durerilor. Gabriela avea doua motive pentru care nu-si dorea sa moara din cauza durerii chiar in mijlocul celor mai crunte dureri: pentru ca  Avva ii spusese ca aceste dureri o vor numara impreuna cu mucenicii si ca sunt spre curatirea intregului ei neam si astfel a dorit in mod tacut sa se jertfeasca  pentru familie si inca pentru faptul ca ii placea sa-si tina cuvantul dat: promisese ca va face tot ce va depinde de ea si si-a tinut promisiunea chit ca o platea cu lacrimi de singe.

Si imi mai spusese ceva Avva: „Gabriela are o mare chemare pentru Imparatia lui Dumnezeu. Dar nu ii spune asta ca se va tulbura.” Dar in singuratatea durerii ajunsa la paroxism a inteles aceasta mare chemare si de aici si izolarea fata de cei iubiti ai sai. 

Pentru ca vroia sa fie numai cu Hristos in ultimele momente  a refuzat  sa-i vada pe copii pe telefon, pentru ca acest lucru ar fi oprit-o sa se concentreze pe Iubirea lui Hristos asa cum fusese sfatuita.

In loc de epilog:

Epilogul scrisorii Gabrielei sunt puncte, puncte, pentru ca mai avea multe de spus dar nu a mai avut timp.

Dar prietenii au un epilog.

Nu noi am ajutat-o cu ceva pe Gabriela, ci fiecare din noi am primit un mare dar vazand cum se stinge un om care si-a acceptat in cele din urma moartea prematura, ne-a invatat cum sa acceptam voia lui Dumnezeu in viata noastra, cum sa vedem in ea un dar oferit noua spre mantuirea noastra. La inceput nu a putut sa inteleaga ca ce i se intampla era un lucru bun dar in final a putut spune:” s-ar putea sa nu-l inteleg pe deplin, dar sunt sigura ca este ceva bun.” Ne-a invatat cum sa biruim moartea si durerea pentru ca era impreuna cu Hristos, care a calcat moartea cu moartea si a dat viata celor din morminte.

A invatat ca durerea aduce schimbari radicale pentru ca dezbara de orice amagire, aducand pe om la realitatea gol-goluta. Desi a trait harul lui Dumnezeu in fiecare stadiu, la inceput s-a rugat cu inversunare ca Domnul sa-i dea vindecare, nu indraznea sa-i ceara solemn Domnului dar il implora pentru cei dragi ramasi in urma. Dar apoi a inteles ca multele rugaciuni pentru vindecarea ei nu au ramas nerodnice.  S-a vindecat dar nu in trup ci a avut parte datorita rugaciunilor voastre de o vindecare mult mai profunda, o vindecare in duh. A inteles ca pregatirea pentru vindecare inseamna sa se roage si sa caute vindecarea sufletului si sa ierte. Si a iertat si a fost iertata.

Viata Gabrielei ii era daruita de Hristos si ea stia asta de aceea avea pace interioara, fara anxietate dar cu putina frica de moarte. Si pentru ca mai ramasese putina teama si-a putut da sufletul in mainile lui Hristos in prezenta preotilor care ii facusera de atatea ori Sfantul Maslu in ultimul timp. Era cu ei si se simtea in siguranta si fara teama a putut inainta catre lumina Hristos care ii intindea mana. Si timpul s-a oprit la Evanghelia Patru din rugaciunea Sfantului Maslu, la ora 20.30 in ziua de luni...."Eu sunt Invierea si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai”. Gabriela traieste dar s-a mutat inaintea noastra la Tatal Ceresc pe care nadajduim ca-L va ruga si pentru mantuirea celor care mult au mai iubit-o. Amin.

Gabi a trecut la Domnul

Ieri, 7 aprlie, Gabi a trecut la Domnul. Cei care doresc o mai pot vedea, pentru ultima oara, la biserica Sfantul Nicolae de la Universitate (Biserica Rusa), unde Gabi va fi privegheata de familie, prieteni si Sfintii din icoane, pana maine la ora inmormantarii.

Slujba inmormantarii va avea loc maine la ora 11:30 la biserica Sfantul Nicolae, de unde se va si pleca catre cimitirul Iancu Nou (Str. Vatra Luminoasa nr. 25, Sector 2).

Va rugam sa o pomeniti atat pe Gabriela, cat si pe toti cei dragi ai ei.

Vesti proaste dupa ultima sedinta de chimioterapie

Din nefericire nu avem vesti bune. Ultima sedinta de chimioterapie a fost suportata foarte de greu de  organismul deja slabit al Gabrielei. A fost necesara spitalizarea la Bals, unde Gabi se afla si acum.

Dupa aproximativ o saptamana de transfuzii cu mase tromobicitare, au inceput sa se produca ceva celule, dar nu prea multe. I se fac de asemenea perfuzii cu antibiotice si saruri de hidratare, glucoza si albumina. Hemoglobina este mentinuta intre 7 si 8.

Ne este foarte greu. Avem mare nevoie de rugaciunile tuturor.

Cosmin si Gabriela

Rezultatele ultimului RMN

Dupa mai multe incercari de a gasi o clinica unde sa facem RMN-ul cu anestezie totala, am reusit sa-l facem pe 30 decembrie la clinia Provita din cadrul spitalului Matei Bals. A reiesit ca majoritatea tumorilor sunt stagnate, insa exista evolutie in partea dreapta (cea operata).

Vestea buna este ca, in urma stagnarii, medicii din Turcia au recomandat continuarea chimioterapiei, iar in urma unei recomandari date de medicii de la Graal Medical din Romania, unde am facut administrarea tratamentului din septembrie si pana acum, au cazut de acord sa introducem o noua substanta pentru chimioterapie.  Asa cum ne-au confirmat si cei din Turcia, este o substanta cu rezultate foarte bune, pe care ar folosi-o si ei la Anadolu, dar nu se gaseste pe piata lor. Deci noua schema va include aceasta noua substanta.

Din nefericire, Gabriela a capatat o infectie urinara, care a impiedicat inceperea tratamentului, timp de o saptamana stand doar cu antibiotice perfuzabile, motiv pentru care am scris atat de tarziu, neavand multe informatii concrete.

Pe 4 februarie a inceput chimioterapia: sunt 3 sedinte la interval de 4 saptamani, dupa care, va urma din nou o evaluare.

In paralel am inceput si un tratament pentru ameliorarea durerii, medicii de terapie a durerii de la Provita ajutandu-ne foarte mult. Astfel, putem beneficia acum de efectele terapiei Scrambler, o terapie noua, care nu implica administrarea nici unui analgesic ci se bazeaza strict pe transmiterea unor curenţi de joasă amplitudine direct către centrii nervoşi care procesează informaţiile dureroase.  Suntem inca la inceput, insa efectele sunt foarte  benefice, durerile incepand sa scada. Fiind vorba despre o tumora foarte extinsa sunt necesare multe sedinte de acest fel.

In legatura cu partea financiara, dat fiind ca facem tratamentele aici in tara, cheltuielile s-au restrans, intrucat anumite medicamente sunt suportate si de casa de asigurari, iar cheltuielile aferente  transportului au disparut.

Totusi sunt multe medicamente de cumparat in continuare (morfina, anticoagulante-Clexane, filgrastine, Sindolor crema pt dureri etc.), iar administrarea chimioterapiei costa in jur de 550 de lei. In afara de acestea se mai adauga si analizele de sang, RMN, EKG, urina etc.

Multumim Domnului pentru purtarea Lui de grija!

Multumim parintilor si tuturor celor care ne-au sprijinit de-a lungul timpului prin rugaciuni si ajutor material. Si multumim medicilor pentru tot ajutorul dat, profesionalismul lor si atentia deosebita pe care ne-au acordat-o. In mod cu totul special multumim domnului Dr. Ovidiu Palea pentru realizarea RMN-ului si domnului Dr. Mihai Bacanu pentru ajutorul pe care ni-l ofera cu aparatul Scrambler.

Nadajduim ca ne veti sprijini in continuare sic a nu ne veti uita in rugaciunile voastre.

Doamne ajuta!

Gabi si Cosmin

Dupa ultima schema de chimio

Cu ajutorul lui Dumnezeu si al rugaciunilor voastre am reusit sa terminam cu bine schema de chimioterapie inceputa in septembrie. A fost una foarte grea, necesitand de fiecare data transfuzii de sange si masa trombocitara.

Din nefericire nu s-a mai putut face implantul de cateter, astfel ca ne-am luptat si inca ne luptam cu durerea.

Datorita dificultatilor de transport in septembrie a fost ultima vizita in Turcia, continuand tratamentul aici in tara la Graal Medical, dar dupa schema si cu medicamentele din Turcia. Cu Anadolu am pastrat legatura si vom merge in continuare pe recomandarile lor, dar de la distanta

Maine, 20 decembrie, avem evaluarea: RMN si CT.

Ca de obicei va rugam sa ne pomeniti in rugaciunile voastre.

Cosmin si Gabriela